Banko ware

De la Japanese Craftpedia Portal
Ceainic din ceramică Banko, Yokkaichi, Prefectura Mie, Japonia, secolele XIX-XX. Ceramică din gresie cu finisaj natural din argilă, exemplificând proprietățile de rezistență la căldură și eleganța discretă a ceramicii Banko.

Ceramica Banko (în japoneză: 萬古焼, Banko-yaki) este un tip de ceramică japoneză produsă în mod tradițional în și în jurul orașului Yokkaichi, Prefectura Mie, Japonia. Este cel mai bine cunoscută pentru ceainicele, vasele de gătit și vesela durabile din gresie. Ceramica Banko este adesea caracterizată prin argila sa brun-violet, rezistența la căldură și designul utilitar, dar rafinat.

Istoric

Ceramica Banko își are originea la începutul secolului al XVIII-lea, în perioada Edo. Se spune că a fost fondată de Nunami Rozan (沼波弄山, 1718–1777), un negustor din Matsusaka care a promovat crearea de olărit marcat cu sigiliul „Banko Fueki” (萬古不易), care înseamnă „veșnic”. După un declin temporar, tradiția a fost reînviată în secolul al XIX-lea în regiunea Yokkaichi, care rămâne și astăzi centrul său de producție.


Caracteristici

  • Material – De obicei, fabricat din lut local cu o nuanță purpurie distinctă.
  • Rezistență la căldură – Deosebit de apreciată pentru vase de gătit și ceainice, deoarece argila reține și distribuie uniform căldura.
  • Glazurare și decorare – Adesea neglazurată sau decorată minimal, conferindu-i un aspect natural și rustic.
  • Produse – Printre articolele produse în mod obișnuit se numără ceainicele (急須, kyūsu), donabe (土鍋, oale de gătit din lut), ceștile și farfuriile.

Producție modernă

Astăzi, ceramică Banko este unul dintre meșteșugurile tradiționale reprezentative ale Prefecturii Mie și este protejat ca meșteșug tradițional desemnat al Japoniei. Yokkaichi continuă să servească drept principal centru de producție, unde atât artizanii, cât și producătorii de ceramică mai mari produc o gamă largă de articole de bucătărie, menținându-și reputația de caracter practic și durabilitate.

Vezi și

Referințe