Shigaraki ware

Ceramica Shigaraki este cunoscută pentru gresia cu textură grosieră și argila brun-roșiatică caldă, adesea accentuată de depozitele naturale de cenușă din cuptor. Apreciată pentru frumusețea sa rustică și formele sale funcționale, aceasta întruchipează estetica wabi-sabi și reflectă secole de măiestrie ceramică tradițională japoneză.

Ceramica Shigaraki (信楽焼, *Shigaraki-yaki*) este un tip tradițional de ceramică japoneză produsă în zona Shigaraki din orașul Kōka, prefectura Shiga. Este unul dintre cele șase cuptoare antice din Japonia și este renumită pentru aspectul său rustic, natural și calitatea durabilă a gresiei.

Istoric

Ceramica Shigaraki datează din perioada medievală, în jurul secolelor al XII-lea-al XIII-lea, fiind una dintre cele mai vechi tradiții de ceramică din Japonia. Dezvoltarea sa a fost puternic influențată de abundența argilei locale din regiune, bogată în feldspat, care contribuie la textura și colorarea distinctive a ceramicii Shigaraki.

În perioada Momoyama (sfârșitul secolului al XVI-lea), ceramica Shigaraki a câștigat importanță ca stil de ceramică preferat de maeștrii ceaiului, folosită în ceremonia ceaiului japonez (chanoyu). Textura naturală, aspră și tonurile pământii se potriveau perfect esteticii wabi-sabi, subliniind simplitatea și frumusețea imperfecțiunii.

Caracteristici

Ceramica Shigaraki este în principal gresie, arsă la temperaturi ridicate, ceea ce îi conferă rezistență și durabilitate. Argila utilizată conține cantități mari de feldspat, cuarț și mică, rezultând o textură grosieră cu granule vizibile și ocazional efecte de glazură naturală de cenușă.

Culorile tipice ale ceramicii Shigaraki variază de la maro-roșcat cald la portocaliu pal și bej pal. Glazura naturală de cenușă, formată atunci când cenușa de lemn din cuptor se așează pe ceramică în timpul arderii, creează modele unice de glazură, adesea pete lucioase sau texturate care evidențiază farmecul rustic.

Formele comune includ ustensile pentru ceai, cum ar fi borcane cu apă (mizusashi), vaze de flori (hanaire) și arzătoare de tămâie, precum și obiecte practice, cum ar fi borcane de depozitare și sticle de sake.

Producție

Ceramica Shigaraki este în mod tradițional arse pe lemne în cuptoare anagama (tunel) sau noborigama (cățărătoare), care contribuie la glazura naturală de cenușă și la efectele distinctive ale suprafeței. Procesul de ardere este lung și necesită un control iscusit al temperaturii și atmosferei din interiorul cuptorului pentru a obține finisajul dorit.

Astăzi, ceramica Shigaraki continuă să fie produsă de artizani locali, îmbinând metodele tradiționale cu expresii artistice moderne. Zona găzduiește, de asemenea, Parcul Cultural Ceramic Shigaraki, care conservă și promovează meșteșugul.

Semnificație culturală

Ceramica Shigaraki ocupă un loc proeminent în ceramica japoneză, venerată pentru estetica sa naturalistă și legătura profundă cu tradiția japoneză a ceremoniei ceaiului. Aceasta întruchipează filosofia wabi-sabi prin celebrarea imperfecțiunilor naturale și a frumuseții brute a lutului și a focului.

Stilul ceramicii a influențat mulți artiști ceramici contemporani atât din Japonia, cât și din străinătate, iar Shigaraki rămâne un centru vital pentru artele ceramice.

Vezi și

• Ceramică și porțelan japoneze
• Mișcarea Mingei
• Ceremonia japoneză a ceaiului
• Șase cuptoare antice

Referințe

1. Koyama, Shigeru. Cele șase cuptoare antice ale Japoniei. Kodansha International, 1989.
2. Site-ul oficial al Parcului Cultural Ceramic Shigaraki. (în japoneză)

Linkuri externe

• Parcul Cultural Ceramic Shigaraki
• Wikipedia: Șase cuptoare antice