Mino ware

Ceramica Mino cuprinde un grup divers de stiluri ceramice, inclusiv Shino, Oribe și Ki-Seto. Produse în regiunea Mino, aceste ceramice sunt strâns legate de estetica ceremoniei ceaiului, cu glazurile lor pământii, formele neregulate și texturile naturale care întruchipează idealurile wabi-sabi.

Ceramica Mino (美濃焼, Mino-yaki) este un stil tradițional de ceramică japoneză originar din provincia Mino, care corespunde părții sudice a prefecturii Gifu din centrul Japoniei. Este renumită pentru istoria sa bogată, stilurile diverse și rolul influent în dezvoltarea ceramicii japoneze.

Istoric

Ceramica Mino datează din perioada Momoyama (sfârșitul secolului al XVI-lea) și a înflorit în perioada Edo. A evoluat ca un centru major de producție ceramică datorită locației sale geografice favorabile și accesului la argilă și resurse de înaltă calitate.

Regiunea a devenit faimoasă pentru producerea de ceramică ce echilibra atât caracterul practic, cât și frumusețea artistică. De-a lungul timpului, ceramica Mino a câștigat recunoaștere nu numai pe plan intern, ci și internațional, în special pentru obiectele destinate ceremoniei ceaiului.

Caracteristici

Ceramica Mino este cunoscută pentru marea varietate de stiluri și glazuri. Versatilitatea și creativitatea sa au transformat-o într-o piatră de temelie a olăritului japonez. Caracteristicile principale includ:

• Argilă: De obicei, argilă de culoare deschisă, cu granulație fină, provenită local.
• Glazurare: Diverse tehnici de glazurare și culori vibrante, adesea cu tonuri pământii și texturi moi.
• Forme: Forme practice pentru uz zilnic, inclusiv boluri de ceai, farfurii, borcane și vase de sake.

Stiluri majore

Mai multe stiluri distincte au apărut sub umbrela ceramicii Mino. Cele patru cele mai faimoase sunt cunoscute colectiv sub numele de Mino Sōshiki (美濃宗四器):

• Ceramica Shino (志野焼)
  • Cunoscută pentru glazura sa groasă de feldspat alb, adesea decorată cu pensule roșii sau negre.
  • A fost printre primele ceramice glazurate la foc înalt din Japonia.

• Ceramica Oribe (織部焼)
  • Caracterizată prin forme asimetrice și glazură verde de cupru cu modele pictate manual.
  • Adesea îndrăznețe și inovatoare ca design.

• Tobi-kanna (飛鉋) sau Tobi-Oribe
  • Prezintă modele sculptate sau dăltuite sub glazură, creând o suprafață texturată.

• Kizeto sau Oribe Galben (黄瀬戸)
  • Cunoscut pentru glazura sa galbenă distinctivă și estetica mai simplă și mai rustică.

Semnificație culturală

Ceramica Mino ocupă un loc semnificativ în tradiția ceremonia ceaiului japonez (茶道, sadō). Mulți maeștri ai ceaiului au apreciat calitățile sale rustice, dar rafinate, pentru utilizarea în boluri de ceai (茶碗, chawan).

Astăzi, ceramica Mino continuă să fie produsă în Prefectura Gifu, îmbinând tehnicile tradiționale cu abordări artistice contemporane. Rămâne unul dintre cele mai prolifice și respectate stiluri de ceramică din Japonia.

Zona de producție

Principalele centre de producție pentru ceramica Mino se află în și în jurul orașelor Tajimi, Toki și Mizunami din Prefectura Gifu. Aceste zone sunt denumite colectiv bazinul ceramic Mino.