Aka Shino: Diferență între versiuni
RoAdm (discuție | contribuții) Pagină nouă: thumb|250|Ceramică din gresie cu glazură naturală roșiatică-maronie. Ceramica Aka Shino este renumită pentru tonurile sale subtile, pământii și eleganța discretă, întruchipând estetica Wabi-Sabi, centrală ceremoniei japoneze a ceaiului. Glazura moale, neregulată și forma lucrată manual evidențiază priceperea artizanului și frumusețea imperfecțiunii. '''Aka Shino''' este un subtip de ceramică Shino originar din cuptoarele din ''... |
(Nicio diferență)
|
Versiunea curentă din 2 septembrie 2025 20:11
Aka Shino este un subtip de ceramică Shino originar din cuptoarele din Provincia Mino (actuala Prefectură Gifu) în perioada Momoyama târzie (sfârșitul secolului al XVI-lea). Se distinge prin glazura sa roșiatică, obținută prin tehnici specifice de ardere și argilă bogată în fier.
Istoric
Aka Shino s-a dezvoltat ca o variantă a ceramicei Shino care accentua tonurile calde, roșiatice, mai degrabă decât albul sau griul tradițional. Stilul a fost preferat pentru ustensilele pentru ceremonia ceaiului, oferind o alternativă vizuală izbitoare la Muji, E- și Nezumi Shino. Crearea sa a implicat o manipulare atentă a atmosferei cuptorului pentru a scoate în evidență nuanțele roșii.
Caracteristici
Aka Shino este cunoscut pentru:
- Glazură roșiatică (赤色, Aka-iro), variind de la roz pal la roșu intens, în funcție de ardere.
- Decorație cu oxid de fier sub glazură, adesea subtilă sau parțial ascunsă.
- Glazură groasă de feldspat contribuie la textura moale și suprafața caldă.
- Forme neregulate și variații naturale, reflectând estetica wabi-sabi.
Semnificație culturală
Aka Shino întruchipează căldura și frumusețea rustică, fiind foarte apreciat în contextul ceremoniei japoneze a ceaiului. Tonurile sale bogate de roșiatică oferă un contrast izbitor cu articolele mai închise sau mai deschise la culoare, păstrând în același timp simplitatea rafinată a articolelor Shino.
Producție modernă
Aka Shino contemporan continuă să fie produs în Prefectura Gifu. Olarii moderni experimentează cu grosimea glazurii, temperatura de ardere și motivele decorative, păstrând în același timp colorația roșie tradițională și suprafața texturată.
